Arhimandrit Mitrofor Vicar Dr. Vasile Vasilachi
 
 
Intreita Iubire: de Dumnezeu, Biserica si Neam


  In aceste trei iubiri de Dumnezeu, de Biserica si de Neam, se cuprinde tot idealul sublim de viata al omenirii intregi si al fiecarui om in parte. Ele constituie un triptic de viata, o Treime Sfanta a mantuirii noastre pe pamant si din ceruri. Cu acest crez intreit de viata vei dobandi fericirea nu numai pe cea terestra, dar si pe aceea care urmeaza dupa ce plecam din aceasta viata.
Prin iubirea pe care ne-o arata mai intai insusi Dumnezeu, noi venim pe lume si apoi tot timpul in calatoria acestei vieti “viem si ne miscam prin El” si suntem ceeace suntem. El e pentru noi “Calea, Adevarul si Viata”. Si tot El ne da Haruri si putere sa ne calauzim viata departe de pacat si de toate primejdiile vietii care ne-ar duce la pieire. Iata pentru ce El ne-a spus, ca cea mai mare porunca pentru noi e: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata mintea ta”(Matei 22:37).
In cea de-a doua iubire, ceea ce se cere noua ca oameni, e iubirea de Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, care este imparatia lui Dumnezeu pe acest pamant, dela care noi primim toate darurile cresti, pe care Dumnezeu le-a adus noua oamenilor pe pamant. Tot tezaurul cel sfant dat la indemana oamenilor, in aceasta viata, Dumnezeu l-a incredintat Bisericii. In ea se pastreaza Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, ca intr-un scrin sfant, aparandu-se de toate adausurile si intinaciunile vrajamsilor ei. Si tot in biserica avem cele sapte Sfinte Taine, pe treptele carora coboara catre noi insusi Dumnezeu cu Harurile si Darurile Sale Sfinte. Si Biserica se ingrijeste prin slujitorii ei ca, aceste Haruri, sa le primim cu toata sfintenia, ca sa ne sfinteasca si sa ne intareasca pe calea mantuirii.
Iata pentru ce s-a spus, cine are pe Dumnezeu de Tata, are Biserica de Mama.
In ceea ce priveste iubirea de Neam, ea este cea de-a doua porunca pe care ne-a dat-o insusi Dumnezeu: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.(Matei 22:39).
Aceasta porunca e pentru noi oamenii tot atat de mare ca si cea dintai. Ea se incepe prin a arata iubirea ta mai intai fata de parintii ce te-au nascut si crescut ca sa fii ceea ce esti, apoi fata de fratii si surorile tale, de toate rudeniile si de stramosii tai, adica de Neamul in care te-ai nascut, respectand cu iubire toate ctitoriile si institutiile sfinte ale celor ce mai inainte de tine le-au creat pentru binele intregului popor. Si cu smerenie sa ne intrebam fiecare dintre noi: „Ce avem noi pe care sa nu le fi primit?” Si daca tot ce avem, noi am primit dela slujitorii Bisericii, dela profesorii scolilor, dela doctorii care au venit sa ne videce cand am fost bolnavi, dela conducatorii ce s-au ingrijit si au ocrotit cultura si civilizatia Neamului nostru, atuncea se cade si se cuvine sa ne iubim Neamul din care ne-am nascut si ne-a ajutat sa fim ceeace suntem in viata. Viata Neamului e viata noastra! Nu cu noi incepe viata si nici cu noi se sfarseste! De aceea, Sfantul Apostol Pavel face acest indemn, tuturor crestinilor si omenirii intregi: „Cinsteste mai intai Casa ta” (I Timotei 5:4), fa ceea ce este bun in viata, incepand de la Casa ta, de la Neamul tau, in care sa fie iubirea de Dumnezeu, de Biserica si de Neam.
Prin aceste trei iubiri: de Dumnezeu, de Biserica si de Neam, noi putem fi socotiti, pe dreptul, fiii Parintelui Ceresc, copiii Bisericii si tineretul si cetatenii Neamului din care facem parte cu toata fiinta noastra. Atuncea vei putea marturisi cu psalmistul de demult:
„Eu am pe Domnul totdeauna inaintea mea, pentru ca El este la dreapta mea, nu ma voi clinti.
Tu mi-ai aratat calea vietii; in prezenta Ta eu sunt plin de bucurie, in dreapta maniei Tale sunt desfatarile pentru totdeauna”(Psalm 15:8 si 11).


Fr. Dr. Vasile Vasilachi
10 Iunie 1990
New York City

(Prefata la “Intreita iubire de Dumnezeu, Biserica si Neam “ )